ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA
ANALELE UNIVERSIT
ĂğII
DIN CRAIOVA
SERIA COMUNICARE. MEDIA
ANUL
II, Nr. 1-2, 2012
EUC
COLEGIUL DE REDACğIE
Răzvan TEODORESCU, Universitatea din Bucureúti , România Mihai CIMPOI, Academia Republicii Moldova, Academia Română
Vasile MACOVICIUC, Academia de ùtiinĠe Economice, Bucureúti Noemi MARIN, Florida Atlantic University, SUA
Ruth OREN, Universitatea din Haifa, Israel Nicolae PANEA, Universitatea din Craiova, România Marian PETCU, Universitatea din Bucureúti, România Dobrinka PIECHEVA, Universitatea din Sofia, Bulgaria Ilie RAD, Universitatea Babeú-Bolyai, Cluj – Napoca, România Daniel RAICHVARG, Université de Bourgogne, Dijon, France Henry STECK, Department of Political Science, SUNY Cortland , SUA
LaurenĠiu ùOITU, Universitatea Al.I.Cuza, Iaúi, România Cristiana TEODORESCU, Universitatea din Craiova, România
Luis VERES, Universidad de Valencia Facultad de Filología,Traducción y Comunicación Departamento de Teoría de los Lenguajes, Spania
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN – Director ùtefan VLĂDUğESCU – Redactor úef Mihaela POPESCU – Secretar de redacĠie Mihaela MARCU – Responsabil de număr: nr. 1-2(2012)
Redactori:
Alina ğENESCU (limba română) Gabriela SCURTU (limba franceză)
Andreea BRATU (limba engleză) Aurelia FLOREA – Website Cristina BĂLOSU – Tehnoredactor ISSN 2247 – 1499 ISSN-L = 2247 – 1499
UXH$O,&X]D
5280$1,(
2QIDLWGHVpFKDQJHVGHSXEOLFDWLRQVDYHFOHV
LQVWLWXWLRQVVLPLODLUHVGXSD\VHWGHO¶pWUDQJHU
$11$/62)7+(81,9(56,7<2)&5$,29$
$O,&X]D6WUHHW
520$1,$
:HH[FKDQJHSXEOLFDWLRQVZLWKVLPLODULQVWLWXWLRQVRI
RXUFRXQWU\DQGIURPDEURDG
STUDII ùI ARTICOLE AKADEMOS
Acad. Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI: Comunicarea interumană.
ConsideraĠii antropologice ………. 9
Acad. IPS IRINEU POPA: De la comunicarea umană la comuniunea
SfinĠilor Martiri Brâncoveni ………. 28
Acad. Nicolae DABIJA (Republica Moldova) : Anticipând viitorul ……. 46
COMUNICARE
Odile RIONDET (FranĠa): L’expression « Identité européenne » a-t-elle un sens ? ... 55
ùtefan BUZĂRNESCU : Noua ordine informaĠională ……….. 72
ùtefan VLĂDUğESCU: Networked Communication: the
Communicational Emergence of Quasi-Controllable Social Networks … 92
Andreea BRATU: Communicating Corporate Culture ……….. 118
Gabriel BIğUNĂ: DefiniĠii ale unor noĠiuni arabo-islamice in dicĠionarele româneúti úi impactul lor asupra dialogului intercultural …... 125
ùtefan VLĂDUğESCU: Odile Riondet în orizontul comunicării ………. 131
MEDIA
Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (Republica Moldova): „Cursul deosebit”al României úi campaniile de suprimare a presei româneúti în
RSS Moldovenească ……….. 141
Mihaela ALBU: Reviste literare româneúti la Paris ………... 157
Cristina MUNTEANU: MutaĠiile informaĠiei de presă, racordarea la
globalizare ………. 172
Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu, părintele presei vorbite
româneúti ……… 182
Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare în publicistica lui
Eminescu ……… 187
RECENZII
Nelly ğURCAN (Republica Moldova): Istoria jurnalismului din
România în date: enciclopedie cronologică / vol. coord. de Marian
Petcu. – Iaúi: Polirom, 2012. 1414 p. ………. 203
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN: Obiectivitatea în jurnalism, Editura Tritonic, Bucureúti, 2012. (Editor coordonator: Ilie Rad) ………. 207 Xenia NEGREA: Mass-media între document úi interpretare. Studii úi
Chiúinău 27-28 aprilie 2012 ………... 211 ùtefan VLĂDUğESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009).
Encyclopedia of Communication Theory or communication on the verge
of maturity ………. 215
ùtefan VLĂDUğESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R. Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – a
communication monument ………. 218
Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & ùtefan VlăduĠescu (2012):
Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation (Saarbrucken: LAP Lambert Academic
Publishing) - a Persuasive Book ………... 222
REVISTA REVISTELOR
Ilie RAD: O revistă de colecĠie: Revista Română de Istorie a Presei, nr.
1/2012 ………. 227
Ilie RAD: Revista Română de Istorie a Presei, nr. 2/2012 ……… 230 ùtefan VLĂDUğESCU: Revista Română de Jurnalism úi Comunicare,
STUDIES AND ARTICLES AKADEMOS
Acad. Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI: Inter-human
Communication. Anthropological Reflections ……….. 9
Acad. IPS IRINEU POPA: From Human Communication to the Communion of the Martyr Saints Brâncoveanu ………... 28 Acad. Nicolae DABIJA (Republic of Moldova): Anticipating the Future 46
COMUNICARE
Odile RIONDET (France): Does the Phrase „European Identity” Mean
Anything? ………... 55
ùtefan BUZĂRNESCU: The New World Informational Order ………… 72
ùtefan VLĂDUğESCU: Networked Communication: the
Communicational Emergence of Quasi-Controllable Social Networks … 92
Andreea BRATU: Communicating Corporate Culture ………. 118
Gabriel BIğUNĂ: Definitions of Some Arab-Islamic Notions in Romanian Dictionaries and Their Impact on Intercultural Dialogue ……. 125 ùtefan VLĂDUğESCU: Odile Riondet in the Field of Communication ... 131
MEDIA
Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (Republic of Moldova): Romania’s “Special Course” and the Campaigns for Suppressing the Romanian
Press in the Moldavian SSR (1965-1975)……….. 141
Mihaela ALBU: Romanian Literary Reviews in Paris ……….. 157
Cristina MUNTEANU: Changes in Media Information, Connections to
Globalisation ……….. 172
Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu – the Founder of the
Spoken Press in Romania ………... 182
Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare in Eminescu’s
Newspaper Articles ……… 187
REVIEWS
Nelly ğURCAN (Republic of Moldova): Istoria jurnalismului din
România în date: enciclopedie cronologică (The Dated History of
Journalism in Romania: A Chronological Encyclopaedia) coord. Marian
Petcu), Polirom, Iaúi, 2012. 1414 pp. ………. 203
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN: Obiectivitatea în jurnalism (Obiectivity in journalism), Editura Tritonic, Bucureúti, 2012. (coord.: Ilie Rad) ………. 207 Xenia NEGREA: Mass-media între document úi interpretare. Studii úi
(Mass-media between Document and Interpertation. Studies and Research on the History of the Media, History of the Media International
Congress), Kishinev, 27-28 April 2012 ………. 211
ùtefan VLĂDUğESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009).
Encyclopedia of Communication Theory or Communication on the
Verge of Maturity ……….. 215
ùtefan VLĂDUğESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R. Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – A
Communication Monument ………... 218
Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & ùtefan VlăduĠescu (2012):
Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation (Saarbrucken: LAP Lambert Academic
Publishing) - A Persuasive Book ………. 222
A REVIEW OF JOURNALS
Ilie RAD: A Journal of Collection: Revista Română de Istorie a Presei
(The Romanian Journal of the History of the Press), no. 1/2012 ………... 227 Ilie RAD: Revista Română de Istorie a Presei (The Romanian Journal of
the History of the Press), nr. 2/2012 ……….. 230
ùtefan VLĂDUğESCU: Revista Română de Jurnalism úi Comunicare (The Romanian Journal of Journalism an Communication), year VII, vol.
ÉTUDES ET ARTICLES AKADEMOS
Acad. Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI: La communication
interhumaine. Contributions anthropologiques ……….. 9
Acad. IPS IRINEU POPA: De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan ... 28 Acad. Nicolae DABIJA (République de Moldavie): En anticipant l’avenir ………...
46
COMMUNICATION
Odile RIONDET (FranĠa): L’expression « Identité européenne » a-t-elle
un sens ? ………. 55
ùtefan BUZĂRNESCU: Le nouvel ordre informationnel ... 72
ùtefan VLĂDUğESCU: Networked Communication: the
Communicational Emergence of Quasi-Controlable Social Networks ….. 92 Andreea BRATU: La communication de la culture corporatiste ... 118 Gabriel BIğUNĂ: Définitions de quelques termes arabo-islamiques dans les dictionnaires roumains et leur impact sur le dialogue interculturel ... 125 ùtefan VLĂDUğESCU: Odile Riondet dans l’horizon de la communication ………..
131
MEDIA
Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (République de Moldavie): «Le cours différent» de la Roumanie et les campagnes d’interdiction de la
presse roumaine dans la RSS de Moldavie (1965-1975) ………... 141
Mihaela ALBU: Revues littéraires roumaines à Paris ………... 157
Cristina MUNTEANU: Les mutations de l’information de presse, le
raccord à la globalisation ………... 172
Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu – père de la presse parlée
roumaine ………. 182
Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare dans la journalisme
d’Eminescu ………. 187
CRITIQUES
Nelly ğURCAN (Republique de Moldavie): Istoria jurnalismului din
România în date: enciclopedie cronologică (L’historie datée du
journalisme roumain: une encyclopédie chronologique), coord.: Marian
Petcu. – Iaúi: Polirom, 2012. 1414 p. ………. 203
Xenia NEGREA: Mass-media între document úi interpretare. Studii úi cercetări de istorie a presei, Congresul InternaĠional de Istorie a Presei, Chiúinău (Mass-media entre document et interprétation. Etudes et
recherches sur l’histoire de la presse, Le Congrès International de l’Histoire de la presse, Chisinau), 27-28 avril 2012 ………. 211 ùtefan VLĂDUğESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009).
Encyclopedia of Communication Theory ou la communication au seuil
de la maturité. (L’encyclopédie de la théorie de la communication) ……. 215 ùtefan VLĂDUğESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R.
Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – un monument de communication (Le livre de la science de la
communication) ………. 218
Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & ùtefan VlăduĠescu (2012, Saarbrucken: LAP Lambert Academic Publishing): Persuasion Elements
Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation – un
livre persuasif (Eléments persuasifs utilisés dans les négociations logistiques: la négociation logistique persuasive) ... 222
LA REVUE DES REVUES
Ilie RAD: Une revue de collection: Revista Română de Istorie a Presei, nr. 1/2012 (Revue roumaine de l’histoire de la presse) ………. 227 Ilie RAD: Revista Română de Istorie a Presei (Revue roumaine de
l’histoire de la presse), nr. 2/2012 ………. 230
ùtefan VLĂDUğESCU: Revista Română de Jurnalism úi Comunicare (Revue roumaine de journalisme et communication), anul VII, vol. 2 nr.
CONSIDERAğII ANTROPOLOGICE
1Acad. Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI [email protected] Unul din cele mai importante aspecte ale vieĠii umane este dat de extrem de complexul úi performant sistem de comunicare de care dispune, graĠie căruia viaĠa socială a speciei noastre a căpătat amploarea pe care o are úi graĠie căruia cultura a fost posibilă. Comunicarea interumană mijloceúte un tip de legături între oameni, unic pe planeta noastră (în general reciprocă).
Comunicarea implică un schimb de informaĠii care presupune un schimb de semnale, aparĠinând unui repertoriu comun cunoscut de cel ce emite informaĠiile (sursa) úi de cel ce le primeúte (destinatarul), semnale organizate potrivit unor anumite reguli úi ele comune. În cazul comunicării interumane, se transmit semnale organizate în mesaje iar prin aceste mesaje se transmit idei sau concepte, opinii, trăiri mai mult sau mai puĠin complexe sau percepĠii (experimentări senzitivo-senzoriale).
Pentru aceasta este nevoie de un sistem de comunicare care cuprinde prin definiĠie un emiĠător sau o sursă de semnale (S), un destinatar (D) úi, între ele, un canal de comunicare (C). Asupra canalului, în sistemele reale acĠionează perturbaĠii sau zgomote (N). În general, la intrarea în canal se află un traducător de intrare sau receptor (R), iar la ieúirea din canal un traducător de ieúire sau emiĠător (E).
1
Această prezentare este o prelucrare úi actualizare a capitolului despre comunicarea interumană pe care l-am scris pentru monografia Antropologia între ùtiinĠă úi Cultură (C. Bălăceanu Stolnici, C. Glavce, M. Bereescu úi A. Borosan), Editura Prouniversitaria, Bucureúti, 2011.
Sistem de comunicare
(S=sursă, D=destinatar, C=canal de transmisiune, R= traductor de intrare sau receptor, E= traductor de ieúire sau efector, N= zgomot sau perturbaĠii)
Aspectul esenĠial al unei comunicări interumane, cel care interesează în primul rând pe un antropolog, este faptul că această comunicare conĠine o semnificaĠie (spune ceva despre ceva), are un sens. SemnificaĠiile mesajelor definesc planul paradigmatic al comunicării (Jacobson R., 1971-1985). Ele sunt independente de suportul lingvistic. Ele rămân invariante dacă sunt exprimate corect în diferite limbi (ceea ce justifică traducerile) Aceasta presupune că în condiĠii ideale relaĠia dintre semnificaĠie úi vehiculul ei (semnificantul) trebuie să fie biunivocă úi precisă fără echivocuri. Din păcate acest deziderat este doar ideal. În realitate această relaĠie are unele ambiguităĠi sau imprecizii. Aúa apar omonimiile úi sinonimiile, deoarece limbajele naturale dispun de coduri degenerate.
Cuminicarea reciprocă a semnificaĠiilor nu este posibilă decât odată cu conútientizarea faptului că „celălalt” dispune de o activitate cognitivă asemănătoare. Acest lucru defineúte ceea ce a fost denumit „Theory of Mind”. Ea presupune că în ciuda faptului că nu putem cunoaúte ce se petrece în conútiinĠa unei alte persoane, cu toĠii suntem convinúi că are trăiri asemănătoare (percepĠii, stări emoĠionale, motivaĠii, credinĠe, cunoútinĠe asemănătoare). Ea este determinată de mecanisme înnăscute care însă sunt cizelate úi perfecĠionate de viaĠa în mediul sociocultural ambiant (prin factori epigenetici, ca învăĠarea sau imitarea) (Premak D.G., Woodruff G., 1978, p. 515-528) .
Suportul neurobiologic al acestui proces mintal se află în urma unor cercetări bazate pe tomografii cu emisiune de electroni (PET) în porĠiunea medială a lobului prefrontal, úi în jurul úanĠului temporal posterior, în precuneus úi în complexul amigdala-lob temporal (Gallagher and Frith,
2003, p. 77-83). Sunt cercetări care par să dovedească faptul că úi unele animale au o formă de Theory of Mind.
În analiza comunicării interumane trebuie să luăm în considerare intenĠionalitatea celui care emite comunicarea (mesajul). Aceasta depinde de motivaĠia celui ce emite mesajul. De aceea, comunicarea interumană face parte din comportament.
Omul comunică având un anumit scop ca, de exemplu, să obĠină un anumit efect asupra interlocutorul său (îi sporeúte tezaurul de cunoútinĠe, îi modifică starea afectivă, determină o ripostă comportamentală etc.). Scopul (intenĠia) unei comunicări defineúte planul pragmatic al acesteia.
În comunicarea interumană foarte importante sunt efectele obĠinute care depind de motivaĠia interlocutorului. Dacă destinatarul nu este motivat să recepĠioneze mesajul acesta nu-úi mai poate îndeplini scopul: Vox
clamavit in desertum.
Planul pragmatic ocupă o poziĠie centrală în cadrul antropologiei limbajului úi al psiholingvisticei.
Comunicarea interumană se face prin limbajele oral úi scris ce formează aúa numita comunicare verbală (prin cuvinte úi sintagme) dar úi prin comunicare nonverbală ca limbajul corpului (mimică, atitudine corporală, gesturi, contact vizual ú.a.). La acestea se adaugă informaĠiile transmise prin caracteristicile vocii úi modularea tonului vocii.
Toate aceste comunicări au un suport material (sunete, elemente grafice, gesturi etc.). Orice tip de stimuli recepĠionaĠi de organele de simĠ pot fi suportul material al unei comunicări interumane. Deoarece în majoritatea cazurilor cei ce comunică între ei se află la o oarecare distanĠă unul de celălalt, simĠurile cele mai folosite sunt cele ce sunt mijlocite de telereceptori úi anume de auz úi vedere (mirosul fiind utilizat infinit mai puĠin de specia noastră). Aceste elemente materiale fizice sau chimice formează suportul material al mesajului sau planul său energetico-material.
Elementele materiale care suportă un mesaj sunt în prealabil organizate cu ajutorul unei limbi (limbaj). Aceasta este – cum susĠinea deja Aristotel - un sistem de simboluri cu care poate fi reprezentată lumea úi experienĠele noastre aúa cum se reflectă în conútiinĠa noastră.
O limbă este un sistem care generează cuvinte úi sintagme. Pentru aceasta dispune de un repertoriu finit de elemente (foneme, grafeme sau litere úi cifre etc.) care constituie alfabetul limbii respective (atomii săi). În limbile naturale numărul fonemelor este de circa 25-30 pentru toate limbile. Aceste elemente sunt combinate în succesiuni catenare (în timp în mesajele orale, spaĠiale liniare, în cele grafice) prin niúte reguli care definesc gramatica respectivă. Aceasta generează, în primul rând, un repertoriu de cuvinte care nu este finit úi care formează dicĠionarul limbii respective (un om cultivat
ajunge să memoreze peste 60000 de cuvinte). Urmează succesiuni de cuvinte care formează sintagme (exemplu: propoziĠii, fraze) (complexele macromoleculare). Regulile de construire a sintagmelor definesc sintaxa limbii respective.
Un progres mare în cunoaúterea comunicării în general úi a celei interumane a fost realizat prin modelarea matematică a gramaticilor. Cel mai important model este cel al gramaticilor generative (Chomsky N., 1975, 2001). Există însă úi alte modele ca cele categoriale, transformaĠionale sau proiective.
Se poate demonstra echivalenĠa unei gramatici generative cu un automat finit, de tip Turing (Turing A., 1936) care „fabrică” sintagme aparĠinând unei limbi date folosind un alfabet sau dicĠionar úi un set de norme gramaticale (sintactice). Numai că acest automat „fabrică” sintagme corecte din punct de vedere lingvistic, dar care pot să nu aibă nici o semnificaĠie („context-freegrammar”). Sunt fraze construite corect cu cuvinte corecte dar care pot să aibă sau nu un sens.
De exemplu, Triunghiul este o pasăre care se topeúte prin discursurile catalitice ale unui caúcaval demenĠial este o sintagmă
gramatical corectă a limbii române, dar total absurdă.
Un sistem care generează astfel de sintagme trăncăneúte fraze perfecte din punct de vedere lexic úi gramatical, dar fără să aibă neapărat semnificaĠii.
Structura lingvistică a unui mesaj defineúte planul sintagmatic al unui mesaj (comunicări).
Orice mesaj generat de o limbă are o anumită distribuĠie statistică a elementelor (foneme, litere) sau cuvintelor care permite ataúarea câte unei probabilităĠi acestor componente ale sale. În felul acesta, se poate vorbi de un plan statistic sau probabilistic al unui mesaj. Acesta depinde de caracterul probabilistic regulat al gramaticelor respective. Unele mesaje sunt generate de un model markovian ascuns (Marcus K.). Se pot astfel considera sintagmele drept structuri stochastice.
Fiecare limbă este caracterizată printr-o distribuĠie statistică proprie a fonemelor. Această caracteristică este conútientizată într-un anume fel de creierul uman. Foarte multe persoane, ascultând o limbă pe care nu o înĠeleg, pot preciza totuúi că este vorba de o limbă slavă, de una germanică, de o limbă latină sau de limba maghiară. Această recunoaútere se bazează pe structura sonoră a sintagmelor respective, iar această structură sonoră este determinată de distribuĠia statistică a vocalelor úi consonantelor.
Tot structura probabilistică a mesajelor permite úi un alt demers, acela al teoriei informaĠiei, aúa cum a fost formulată de Claude Shannon (Shannon C., 1948, p.379–423, 623-656), pe baza unor cercetări a lui Hartley (Hartley R.V.L., 1928, p.535), teorie care stă la baza revoluĠiei
informaĠionale pe care o trăim. Această teorie a permis úi o abordare cantitativă pornind de la definirea conceptului de entropie informaĠională care a mai fost numită úi cantitate de informaĠie (un termen ambiguu, căci nu se referă ca informaĠia semantică). Ea este exprimată de următoarea relaĠie:
în care p(x) este probabilitatea semnalului (fonemului) x făcând parte din mulĠimea X a semnalelor (fonemelor, literelor) semnalului considerat. Pentru motive de calcul logaritmarea se face în bază de 2.
Pornind de la această noĠiune s-a ajuns a se stabili unităĠile de măsură ale informaĠiei. Dacă baza de logaritmare este 2 unitatea respectivă se numeúte bit, definită de J.W Tukey1. Este o unitate astăzi universal folosită de toĠi informaticienii.
Planurile unui mesaj
Descrierea mesajelor cu cele cinci planuri amintite constituie nucleul central al abordării structuraliste a comunicării.
În cadrul acestei abordări problema relaĠiei dintre planul sintagmatic úi semnificaĠia lui (planul paradigmatic) este una din cele mai delicate. A fost pusă prima dată încă de Aristotel úi apoi explicit de Ferdinand de Saussure (Saussure F., 1916, 2002), la începutul secolului al XX-lea. Ea nu este încă exhaustiv rezolvată. GraĠie acestei legături, mesajele - aúa cum am mai spus - pot exprima simbolic realităĠile lumii sau trăirile noastre.
Cuvintele, sintagmele sunt realităĠi concrete (sonore, grafice etc.) care exprimă simbolic alte realităĠi concrete. De exemplu, cuvântul cal format din trei foneme, se referă simbolic la animalul respectiv. Tot aúa cuvintele pot să simbolizeze concepte abstracte (de ex. cel de infinit), numere sau idei (de ex. ideea de plăcere sau fericire). Aceste relaĠii simbolice nu sunt cauzale, ci convenĠionale úi se învaĠă prin educaĠie.
Limba permite astfel realizarea unei lumi simbolice, paralele cu lumea reală, pe care o poate reflecta într-un anumit mod.
Nu trebuie să neglijăm că asupra tuturor sistemelor de comunicare reale, deci úi în cazul celor umane, acĠionează în condiĠii reale perturbaĠii
(zgomote) care, dacă depăúesc o anumită limită, pot face comunicarea ininteligibilă. Fiabilitatea mesajelor depinde în mare măsură de amploarea perturbaĠiilor. PerturbaĠiile joacă rolul de semnale negative, iar calitatea unui mesaj este dată de raportul S/N dintre semnalele pozitive (S) úi cele negative (N).
Una din particularităĠile comunicării interumane este că mesajele transmise sau recepĠionate au un exces de elemente componente, mai ales de cuvinte. Doar în condiĠii cu totul excepĠionale úi nenaturale oamenii comunică prin sintagme telegrafice. Acest exces sau redundanĠă asigură în primul rând fiabilitatea mesajelor în faĠa agresiunii perturbaĠiilor. Ele contribuie însă la personalizarea comunicărilor interumane care poartă, datorită lor, amprenta emiĠătorului (vorbitorului, scriitorului). Fiecare emiĠător uman introduce elementele redundante în funcĠie de personalitatea úi cultura sa, de starea sa emoĠională sau de scopul pe care-l urmăreúte. Fiecare are stilul său, ceea ce permite stabilirea unor tipologii ale comunicării, problemă majoră a antropologiei lingvistice. Buffon, încă din secolul al XVIII-lea, afirma: Stilul este omul (Buffon L., 1753).
Limbajul verbal are úi o latură estetică la care elementele redundante contribuie esenĠial. Un mesaj vorbit sau scris poate fi urât, frumos sau foarte frumos. Acest aspect se realizează în trei planuri.
Primul plan este realizat la nivelul pronunĠării sonore sau al caracteristicelor caligrafice ale scrisului.
Al doilea plan se referă la „muzicalitatea” sintagmelor. Orice scriitor, mai ales orice poet, caută în frazele pe care le creează să satisfacă úi unele tendinĠe estetice ce caracterizează producĠiile literare.
Al treilea plan se referă la conĠinutul semantic al mesajelor respective. Acest aspect stă la baza tuturor producĠiilor literare care formează una din părĠile cele mai de seamă ale culturii umane.
Din acest punct de vedere poezia ocupă un loc deosebit, căci în construcĠia textelor poetice criteriul estetic este dominant. Aspectele estetice ale comunicării interumane aparĠin în special criticii literare
Acest formidabil instrument al omului, sistemul său de comunicare, există datorită modului de organizare a creierului uman, pe de o parte, a laringelui, faringelui, cavităĠii bucale, limbii úi muúchilor gurii, pe de altă parte. Cea mai mare contribuĠie o are encefalul uman prin existenĠa asimetriei emisferelor cerebrale úi a prezenĠei regiunilor specializate pentru limbaj din emisfera majoră (stânga la dreptaci sau dreapta la stângaci) unde se află o adevărată ,,maúină de comunicat” Ea ocupă o porĠiune patrulateră (P. Marie2) din scoarĠa cerebrală, care a fost precizată atât pe baza unor studii anatomoclinice, cât úi a unor explorări cu tehnicile moderne (mai ales cele de imagistică).
Frontal, se situează în partea anterioară a operculului rolandic (câmp 4) úi în piciorul celei de a treia frontale (Broca), în câmpul 44 si 45. Limita anterioară suie până în piciorul frontalei a doua (câmp 8 úi 6).
Înapoi se întinde până în girul angular (câmp 39), iar inferior ocupă cea mai mare parte a primei circumvoluĠii temporale (câmp 21) úi o parte din cea de a doua (câmp 22).
Tot patrulaterul este centrat de girusul supramarginal (câmp 40) úi în profunzimea scizurii lui Sylvius, de insula lui Reil.
Ariile corticale implicate în limbaj
Deúi citoarhitectonica acestei regiuni este bine cunoscută încă de pe vremea lui Brodmann, toate eforturile făcute de útiinĠele creierului nu ne permit înĠelegerea modului de funcĠionare, extrem de complex úi de subtil, a acestei porĠiuni a sistemului nervos central uman (Eccles J., 1994). Leziunile macroscopice afectând acest patrulater produc alterări ale comportamentului simbolic (alterări ale limbajului vorbit úi scris), care se numesc afazii. Alterări mai fine produc tulburări ca dislexii, disgrafii, autism etc.
Toată această ,,maúină cerebrală” este construită pentru fiecare exemplar uman pe baza informaĠiei genetice (Cohen J., 2007). Numeroasele cercetări efectuate au precizat că aptitudinea de a comunica depinde de un ansamblu de gene în contextul cărora gena FOXP2 (Forkhead box protein P2) de pe braĠul lung al cromozomului 7(7q31) este cea mai importantă (Vargha-Khadem F., Gadian D.G., Copp A., Mishkin M., 2005, p. 131– 137). Ea face parte din grupul FOX de factori de transcripĠie úi conĠine un domeniu ce se leagă de ADN.
Cromozomul 7 cu locaĠia genei FOXP2 3 Gena FOXP2 fixată pe spirala ADN4
Un rol l-ar avea úi gena LRRTM1 (leucine-rich repeat transmembrane neuronal 1) situată pe braĠul scurt al cromozomului 2(2p12)5 care determină asimetria úi tipul de asimetrie a emisferelor cerebrale.
Limbajul articulat uman este rezultatul evoluĠiei creierului Primatelor El apare la primele Homimide (Homo habilis úi Homo Rudolfensis) acum 2,3-1,4 milioane de ani în Pleistocenul Gelasian. La acestea se găseúte pe tabla internă a craniului amprenta ,,zonei limbajui” (Tobias P.V., 1971). Caracterul recent din punct de vedere filogenetic al acestei zone este confirmat úi de faptul că, în ontogeneză, este ultima porĠiune a scoarĠei cerebrale care se mielinizează (Flechsig P., 1920). Creierul lor de circa 600cm3 este cu 50% mai mare decât al Australopitecilor, dar mai mic decât jumătate din cel al lui H sap sap. ApariĠia acestei ,,maúini de comunicat” ar putea fi rezultatul unei mutaĠii Chomski poate chiar la nivelul genei FOXP2.
EvoluĠia speciilor úi apoi cea embrionară individuală creează ,,maúina de comunicat” care este determinată genetic, dar nu úi limbajele care sunt produse ale culturii ce trebuiesc create úi învăĠate de fenotipurile umane.
Acest aspect a fost demonstrat printr-un experiment celebru realizat de împăratul Frederic II Hohenstauffen în secolul al XIII-lea d.H, descris de
călugărul Salimbene di Adam în cronicile sale. Alte experimente efectuate de faraonul Psammetichus I, în sec al VII-lea î.H, relatat de Herodot úi de regele Jacob V al ScoĠiei, i-au convins în mod eronat că limbajul este înnăscut.
Există o mulĠime de ipoteze care caută să explice cum primii oameni au descoperit aptitudinile lor de a comunica prin limbaj úi cum au construit apoi limbajul de care s-au folosit aúa numită limba primordială.
MenĠionăm că în legătură cu această limbă primordială s-au formulat o serie de ipoteze úi teorii útiinĠifice (paleoantropologice, paleolingvistice), dar úi paraútiinĠifice (mistice sau mitice).
Evident că nu útim de ce limbă se foloseau strămoúii noútri din Paleolitic. E sigur că era o limbă mai simplă, mai rudimentară, considerabil mai săracă, iniĠial asemănătoare cu limbile de tip pidgin6 úi apoi de tip creol7 (care au cuvinte mult mai puĠine úi structuri gramaticale simple). E foarte probabil ca urme ale acestor cuvinte să se găsească printre rădăcinile limbilor moderne. De asemenea, structurile gramaticale ale limbilor de astăzi prin universalitatea lor, pledează în favoarea moútenirii lor de la limba primordială.
„Inventarea” cuvintelor este o enigmă. Unele s-au dezvoltat din vocalizările emoĠionale înnăscute. Altele au avut la bază anumite gesturi, altele poate au fost construcĠii fonematice aleatorii. În unele cazuri s-au imitat sunete din natură, în special vocalizările animalelor (cuvinte onomatopeice). În acest caz un rol important se pare că a fost cel al neuronilor în oglindă din lobul prefrontal (inclusiv centrul lui Broca) care mijlocesc comportamentele de imitare (Rizzolatti G., Fogassi L., Gallese V., 2006, p.30-37). De asemenea, nu trebuie să uităm că primii oameni nu au apărut din senin úi nu au trăit izolaĠi. Ei au apărut desigur în urma unor mutaĠii, în sânul unei familii úi a unei populaĠii de Hominine mai primitive (H.ergaster, H.erectus, H.heidelbergensis) care dispuneau úi ele de un sistem de comunicare verbal, sistem pe care e probabil că primii H.sapsapiens úi l-au însuúit úi pe care l-l-au perfecĠionat ulterior datorită aptitudinilor lor cognitive net superioare úi a dispozitivelor lor de vorbit mai evoluate.
ApariĠia limbajului uman (glottogonia) este încă incomplet elucidată. Se útie că acest limbaj a început să se formeze odată cu primele exemplare ale speciei noastre acum circa 200.000 de ani într-o regiune anumită din răsăritul Africii subecuatoriale. Este modelul monogenesic legat de modelul „out off Africa”. Atunci oamenii acelor vremuri au creat úi folosit primele cuvinte úi au construit primele structuri gramaticale din care ulterior prin procesul de evoluĠie al limbilor au derivat toate limbile pământului.
Antropologia a putut preciza că acum circa 50 - 70.000 de ani s-a produs un salt cultural în societăĠile umane poate printr-o mutaĠie odată
cu care structura limbajului a făcut úi ea un salt. Unii au spus chiar că este vorba de o mutaĠie la nivelul genei FOXP2 care joacă un rol important în organizarea „maúinii” cerebrale umane de vorbit. MulĠi consideră că acest salt se datorează unui grav fenomen de gât de sticlă (Gibbons A., 2006) în care populaĠia umană s-a redus la 2-10 mii de oameni în urma marii catastrofe ecologice planetare produsă de supererupĠia vulcanică din zona lacului Toba din Sumatra. Aceasta ar însemna că limbile de azi provin din limba arhaică vorbită de aceúti supravieĠuitori mutanĠi de la sfârúitul Paleoliticului mediu.
Se pare că prin perfectarea comunicării interumane din epoca amintită s-au creat úi condiĠiile socioculturale care au determinat ieúirea omului arhaic din Africa. Sunt lingviúti care au încercat să precizeze aspectul limbii vorbite de omul de la Cromagnon (acum circa 30000 de ani). S-a vorbit de o limbă evident ipotetică care a fost numită limba nostratică (descrisă prima dată de Pedersen, 1903: 535-561) din care ar deriva toate limbile europene ca úi unele din Africa úi Asia (Dolgopolsky, 2008).
Tot atât de nebuloase sunt úi cunoútinĠele noastre cu privire la motivaĠiile care au împins primii oameni să creeze úi să folosească limbajul. ùi în legătură cu acest aspect există un număr mare de ipoteze (nevoia de a da alarma cu privire la o primejdie, aceea de a aduna colectivitatea, de a coordona acĠiunile în cursul unei vânători sau lupte, realizarea solidarităĠii sociale, existenĠa unui altruism obligatoriu, îngrijirea copiilor, nevoia de a comenta úi bârfi, nevoile impuse de diferite ritualuri, nevoile create de viaĠa în comun, de fabricarea úi utilizarea primelor unelte etc.).
Una din particularităĠile esenĠiale ale limbilor este că nu sunt cristalizate, ci că se modifică odată cu succesiunea generaĠiilor umane, chiar úi după apariĠia scrisului care este un indiscutabil sistem conservator. Paleoantropologii au precizat că populaĠiile umane nu au trăit într-o masă compactă, ci că s-au dispersat uneori la distanĠe foarte mari formând grupări izolate unele de altele care au evoluat fiecare pe cont propriu. Aceasta a făcut ca limba primordială să se diferenĠieze. Aúa au apărut diferitele limbi úi dialecte ale lumii (se estimează la circa limbi vorbite astăzi în lume). Lingviútii au reuúit să reconstituie adevăraĠi arbori genealogici care arată cum s-au diferenĠiat limbile ca ramurile úi rămurelele unui copac, aspect esenĠial pentru antropologia lingvistică, dar úi pentru cea culturală.
Pe arborele genealogic al limbilor umane s-au definit subdiviziuni numite superfamilii úi familii lingvistice a căror limbi provin dintr-o protolimbă comună, cum ar fi superfamilia limbilor indoeuropene care cuprinde familiile germanice, slave, romanice úi indice.
Sunt úi limbi ce nu pot fi incluse într-o familie. E vorba de limbile izolate cum ar fi limba bascilor.
Analiza acestor superfamilii úi familii ne dă o imagine asupra modului cum populaĠiile umane s-au dispersat.
Nu trebuie însă să neglijăm faptul că populaĠii de origini diferite care trăiesc în urma deplasărilor lor pe un teritoriu comun încep să se contami-neze reciproc úi limbile lor încep să se asemene formând un grupaj geo-grafic sau areal („Sprachbund”). Astfel apar adevărate mixaje linguistice. Trebuie să menĠionăm un aspect de o foarte mare importanĠă antropologică. Limbajul nu serveúte numai la comunicarea interumană. El este sub forma limbajului interior un element component al activităĠii psihice cognitive umane. Manipularea de către gândire a conceptelor, datelor concrete úi a diferitelor procese operaĠionale se face cu ajutorul limbajului interior care are aceeaúi structură cu limbajul vorbit numai că se realizează în lumea virtuală a mentalului. De asemenea, cunoaúterea umană este enorm facilitată de limbaj care permite etichetarea obiectelor gândirii, etichete care funcĠionează úi ca niúte adrese de memorie pentru a accesa elementele stocate în memoria de lungă durată. Tot limbajul permite clasificare datelor memorate, clasificare care este fundamentală pentru realizarea proceselor cognitive. S-a úi spus că procesul de cunoaútere presupune printre altele etichetarea lingvistă úi clasificarea datelor, iar clasificarea este úi una din operaĠiile necesare pentru formarea conceptelor de diferite grade de abstracĠiune.
Disocierea dintre limbajul exterior úi cel interior se observă în neuropatologie. El este realizat, de exemplu, de unele afazii (când limbajul exterior este perturbat iar cel interior este conservat) sau de mutismul akinetic (în care limbajul exterior este blocat în timp ce cel interior continuă să fie operaĠional). De asemenea, apare úi în unele dezordini psihice. Astfel se cunosc unele aspecte lingvistice pe care le prezintă unii schizofrenici. De asemenea, sunt relevante în acest sens cazurile de autiúti (care au grave tulburări de intercomunicare umană) ce dezvoltă aptitudini cognitive remarcabile (aúa numitul sindrom de savant sau savantism descris de D. Treffert úi Heaton) (Treffert D.A., 2009), (Heaton P., 2004).
A fi savant înseamnă a avea funcĠii cognitive úi o memorie deosebit de performante, de obicei în cadrul unui anumit domeniu. Fiind o manifestare rară, a fost considerată de unii ca o deviere de la normal úi denumită chiar sindromul de savant. Treffert susĠine că circa 50% din savanĠi au elemente autiste, iar în cazul celorlalĠi 50% se găsesc adesea tulburări mentale pricinuite de boli organice ale sistemului nervos. Tot acest autor consideră că sindromul de savant se găseúte de 6 ori mai des la bărbaĠi decât la femei ceea ce sugerează clar o determinare genetică. Sidromul de savantism se suprapune parĠial cu ceea ce J.L.Down denumea încă din 1887 „idiotul savant”.
Antropologia culturală menĠionează folosirea limbajului interior úi pentru comunicarea (unidirecĠională) a unor oameni cu lumea transcendentală (cu Dumnezeu, sfinĠii, sufletele morĠilor etc.). Este o problemă care a preocupat în special pe rosicruceanul R. Fludd din secolul al XVII-lea, care a descris úi desenat úi un canal de comunicare între creier úi lumea de dincolo ce pleacă din vertex.
Canalul de comunicare cu transcendentul (Fludd R., 1619)
Un domeniu interesant legat de problema comunicării interumane este crearea de limbaje imaginare sau construite. Astfel de creaĠii servesc pentru a realiza limbi secrete (cum sunt codurile folosite de serviciile secrete, de unităĠile militare sau poliĠieneúti, de unele secte magicoreligioase, de deĠinuĠii din închisori úi de lumea interlopă etc.). Tot astfel de limbaje imaginare sunt cele construite artificial pentru scopuri speciale. Ele sunt numite „conlangs”. Aceste limbi sunt sisteme semiotice create folosind toate regulile de construcĠie ale limbajelor naturale. Sunt numite limbi planificate úi au fost propuse ca limbi universale într-un efort de globalizare culturală a umanităĠii. Construirea unor astfel de limbi a fost numită glossopoeia (ȖȜȦııȠʌȠȚݵĮ).
Limbajele construite(„conlangs”) sunt de trei feluri:
Artlangs sunt limbi construite în cadrul unor creaĠii literare sau magicorelogioase ca de exemplu: „Regele Inelelor”de J.R. RTolkiens,
limbajul Kilgdon folosit în serialul Star Trek, limbajul îngerilor sau cel al lui Enoch;
Auxlangs (limbi auxiliare) sunt limbi construite pentru a crea
mijloace universale de comunicare cum ar fi limba Esperanto inventată de L.L.Zamenhof, limbajul general a lui Leibnitz sau limba Volapug úi
Engelangs sau limbajele inginerilor, care pot fi logice (loglangs),
filosofice sau experimentale.
În fine, progresele informaticii moderne, crearea diferitelor sisteme computerizate úi a inteligenĠelor artificiale a dus la construirea unor limbaje artificiale folosite pentru dialogul om-maúină sau maúină-maúină ca úi pentru realizarea diferitelor programe (limbajele de programare). Aceste limbaje artificiale sunt caracterizate de originalitatea lor, scopul pentru care au fost create úi dimensiunile lor. Ele sunt în general opera unui autor sau unei echipe. ùi aceste limbi aparĠin antropologiei culturale moderne.
Printre aceste limbaje de programare imperative, care au apărut încă din anul 1960, se află unele devenite universal cunoscute ca limbajele ALGOL, FORTRAN, BCPL, Pascal sau COBOL.
La polul opus al acestui demers lingvistic se află folosirea limbajului în contextul gândirii magice umane. Elementul esenĠial al acestui demers este faptul că unele expresii verbale, cuvinte, propoziĠii sau fraze sunt considerate a avea puteri supranaturale .
Astfel, numele personale ale oamenilor capătă o „putere” deosebită. De aceea, printre altele, cel ce îúi termină iniĠierea ca úi cei ce se călugăresc îúi schimbă numele. Deosebit de active în planul supranaturalului sunt numele Îngerilor, al Zeilor, ZeiĠelor úi mai ales al Demonilor sau altor forĠe benefice, malefice sau ambivalente din lumea astrală. De asemenea, se útie caracterul suprasacru úi secret atribuit de esoterismul iudaic numelui ascuns al lui Dumnezeu.
În decursul timpului úi în diferitele culturi s-au folosit cuvinte speciale ca „abracadabra” sau „AGLA”, care la origine este acronimul unei sintagme ebraice”Atah Gibor Le-olam Adonai” (MăreĠia lui Dumnezeu este veúnică) construit după tehnica notarikon a Kabbalei.
Tot atât de interesante sunt sintagmele sacre sau magice (DzijȑıȚĮȖȡȐμμȐIJĮ) ce conĠin în ele puterea de a provoca efecte supranaturale numai prin pronunĠarea lor (de obicei în contextul unui anumit ritual).
ùi în cadrul unor religii există formule linguistice sacre cu efecte benefice sau de apărare (apotropaice) împotriva răului.
Aceste cuvinte sau sintagme (formule magice sau sacre) îúi produc efectele lor după cum sunt rostite (de la caz la caz) în gând, úoptit, cu voce tare sau cântat.
În magia practică se cunosc, de exemplu, formulele sacre cuprinse în Cartea MorĠilor úi în Textele piramidelor sau cele ale sarcofagiilor din Egiptul faraonic (Culianu P.) care au puterea de a învinge dificultăĠile întâlnite de suflet după moarte când trebuie să treacă prin capcanele sau vămile văzduhului (Bălăceanu C., Berescu, M., 2009).
Tot în magia practică, în cadrul a ceea ce s-a numit Goetia sau Ars Goetica (de la cuvântul grecesc goeteia – ȖȠȘIJİȓĮ = vrăjitorie), se cunosc formulele magice care sunt strigate pentru invocarea forĠelor supranaturale. Această procedură úi acest termen au fost menĠionaĠi prima dată în secolul al VI-lea î.H.de Pherecyde din Syrios (unul din dascălii lui Pitagora) úi Hellanicus din Lesbos (MĦller K.). El a fost mult utilizat în magia elenistică úi apoi în cursul Renaúterii devenind un ,,instrument” al magiei ceremoniale, aúa cum sublinia în secolul al XVI-lea George Pictorius din Villingen, un aprig adept al arderii pe rug a vrăjitoarelor.
Un exemplu tipic de texte rostite cu scop magic sunt descântecele păstrate în tradiĠiile populare.
Am menĠionat deja că oamenii comunică între ei nu numai prin limbajele verbale orale sau scrise, dar úi prin limbajul gesturilor.
Dacă pentru comunicarea verbală (orală sau scrisă) alfabetele, dicĠionarele úi regulile de gramatică sunt evidente úi minuĠios studiate de lingviúti, nu acelaúi lucru se poate spune despre comunicarea nonverbală (paralingvistică), unde aceste aspecte sunt mai puĠin precise (Oleron P.). Kinezica (Birdwhistell R., 1970) este o disciplină care se ocupă cu interpretarea limbajului corpului identificând úi descifrând semnalele emise de corp prin poziĠia acestuia (pantomimă), gesturi úi expresii ale feĠei (mimică) care toate în ultimă analiză sunt pattern-uri motorii (miúcări elementare sau grupaje de astfel de miúcări). Sunt autori care vorbesc de existenĠa unor kineme (Knapp M., 1972) care ar fi echivalente cu fonemele din limbajul vorbit sau grafemele din cel scris. Pentru antropologie este esenĠial de stabilit dacă acest limbaj este determinat genetic sau cultural (dacă este natural, înnăscut sau convenĠional achiziĠionat prin învăĠare în mediul familial úi social.) Suntem convinúi că ultima variantă este cea corectă. Tot atât de importantă este problema dacă limbajul corpului este universal (menĠinându-se din generaĠie în generaĠie) sau nu (aspecte particulare pentru anumite populaĠii).
Descifrarea limbajului corpului este o parte importantă din „citirea rece” folosită de manipulatori, escroci, pseudomagicieni etc., pentru a afla de la victimele lor cât mai multe informaĠii fără ca acestea să-úi dea seama. Tot atât de complexă este úi problema limbajului corporal realizat prin mimică la nivelul feĠei. ùi aici este vorba de un limbaj quasiuniversal, ancestral care, în mod special, exprimă stările afective cu ajutorul unui
repertoriu de semne úi de reguli de combinare a lor. ùi în acest caz, problema rolului determinării genetice sau culturale (mai ales prin imitaĠie) („nature” sau „nurture”) este încă nerezolvată. Unele studii asupra orbilor din naútere par a indica o determinare genetică (Dumas G.). Limbajele corpuluiúi cele mimice sunt studiate în special de actori.
ùi mai imprecisă este comunicarea realizată prin modulaĠiile nonlingvistice ale limbajului articulat (expresia sa intonativă) sau prin unele aspecte ale grafismului scrisului manual (analizate de grafologie).
Se útie, de exemplu, că úi un copil care ascultă la telefon un mesaj oral poate deduce că este rostit de un bărbat sau de o femeie, poate preciza dacă este vorba de un copil, un tânăr sau un bătrân, dacă cel ce vorbeúte este bine sau rău dispus, dacă îi este frică sau dacă este mânios ú.a.m.d.
Limbajele corpului úi limbajul vorbit sunt formele cele mai vechi úi mai generale ale comunicării interumane. InteligenĠa úi spiritul creator al omului a inventat în epoca bronzului scrisul, unul din cele mai formidabile sisteme de comunicare. Acesta a căpătat o performanĠă extraordinară după descoperirea în secolul al XV-lea al tiparului.
În secolul al XX-lea a apărut drept o nouă formă de comunicare, comunicarea virtuală care a dus la crearea internetului, cel mai vast úi mai complex sistem de relaĠii informaĠionale, a cărui importanĠă antropologică încă nu poate fi evaluată. Este una din creaĠiile umane care a úi început să influenĠeze calitatea vieĠii populaĠiilor de pe aproape tot globul.
Nu putem trece cu vederea unele scrieri speciale cum ar fi alfabetul inventat de Morse8 pentru telegraf úi alfabetul tactil al lui Braille9 pentru orbi. Tot atât de interesant úi util a fost úi alfabetul pentru surzi bazat pe poziĠia degetelor mâinilor (dactilologic) care a fost inventat în secolul al XVIII-lea de Charles-Michel de L'Epee (Jakobson R., 1971-1985).
Comunicarea (verbală úi nonverbală) este influenĠată de distanĠa dintre cei ce comunică. În acest sens, marele antropolog Ed. Hall (Hall E., 1966) creatorul proxemicei a stabilit 4 niveluri de distanĠe interpersonale: 1.DistanĠa intimă ( până la 46 cm.)
2.DistanĠa personală (46 -120 cm,) 3.DistanĠa socială (1,2 -3,7 m.)
4.DistanĠa publică (3,7-7,6 m úi chiar mai mult)
DistanĠele respective variază, după Hall, de la cultură la cultură ceea ce este important pentru cei ce se ocupă de antropologia multiculturală.
După cum se vede, comunicarea interumană este un subiect pasionant, extrem de complicat, cu multe necunoscute care interesează pe toĠi oamenii de cultură dar úi pe specialiútii din domeniul linguisticei, psihologiei,útiinĠelor sociale, filosofiei, útiinĠelor creierului, antropologiei úi bine înĠeles al útiinĠelor comunicării.
NOTE 1
Tukey a lucrat sub conducerea lui J. V. Neumann. El a inventat denumirile de bit (1943) úi de software (1958).
2
Marie Pierre, Revision de l question de l'aphasie. Se útie că P. Marie eliminase centrul lui Broca (piciorul frontalei III stg)d in patrulaterul său ceea ce a creat una din cele dramatice controverse din istoria neurologiei. Este meritul lui Dejerine de a fi apărat descoperirea lui Broca. Semaine Medicale p. 24-247,493-500.565-575, 1906. 3 http://ghr.nlm.nih.gov/gene/FOXP2 4 http://www.nlmfoundation.org/about_autism/study_guides/sg9.htm 5
Francks C, Maegawa S, Laurén J, et alii. (December 2007). „LRRTM1 on chromosome 2p12 is a maternally suppressed gene that is associated paternally with handedness and schizophrenia”. Mol. Psychiatry 12 (12): 1129–39, 1057.
6
O limbă de tip pidgin este o limbă extrem de simplă cu structuri gramaticale foarte rudimentare care apare în general între oameni ce vorbesc limbi diferite úi vor să comunice între ei.
7
O limbă de tip creol este o limbă ce derivă dintr-o limbă de tip pidgin când aceasta devine limba maternă a unei noi generaĠii Ea este mai evoluată úi are o gramatică ceva mai complexă.
8
Samuel Morse a inventat un alfabet format din linii úi puncte pentru a fi folosit de telegraful electric pe care l-a inventat împreună cu A. Vail care s-a generalizat în 1844.
9
Louis Braille care era orb a pus la punct alfabetul lui în 1829 schimbând radical viaĠa nevăzătorilor. Alfabetul lui provine din codul inventat de Ch. Barbier de la Serre la ordinul lui Napoleon pentru a putea fi cetit de trupe in timpul nopĠii fără să aibă nevoie de lumină.
BIBLIOGRAFIE
Bălăceanu Stolnici, Constantin, Berescu, M., Gândirea magică , Bucureúti, Editura Nemira, 2009.
Buffon, Georges-Louis Leclerc de, Discursul de recepĠie la Academia Franceză, 25 august 1753.
Birdwhistell, R., Kinesicsand Context, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1970.
Chomski, Noam, Théories du langage - Théories de l'apprentissage : le
débatentre Jean Piaget et Noam Chomsky, Seuil, 1975.
Chomski, Noam, Le Langage et la pensée, Petite bibliothèque Payot, 2001. Chomsky, Noam, The Architecture of Language, Oxford University Press
http://en.wikipedia.org/wiki/
Cohen, Jon The Genetics of Language, MIT Tehnology Revue, 2007.
http://www.technologyreview.com/featuredstory/409215/the-genetics-of-language/ (Cohen J., 2007).
Culianu, Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie si mituri, http://www.devoir-de-philosophie.com/dissertation-expression-automatique -mimique-volontair...(Culianu P.)
Dolgopolsky, Aharon Nostratic Dictionary Cambridge, 2008.
Dumas, G., Expression automatique et mimique volontaire: le rôle de
Eccles, John C., Evolution du cerveau et creation de la conscience, Flammarion, Paris, 1994.
Flechsig, P., Anatomie des menschlichen Gehirns und Rückenmark
saufmyelo genetischer Grundlage, Thinne Lepzig, 1920.
Fludd, R., Utriusque cosmi maioris scilicet et minoris […] historia, tomus II (1619), tractatus I, sectio I, liber X, De triplici animae in corpore
visione (Fludd R., 1619).
Gallagher and Frith, Functional imaging of 'theory of mind', Trends in Cognitive Sciences Vol. 7, No. 2, 2003.
Gibbons, Ann, The fisrt Human, Doubledai, Londra, 2006. Hall, Edward T., The Hidden Dimension, Anchor Books, 1966.
Hartley, R.V.L., Transmission of Information, Bell Systems Technical Journal, vol. 7, July 1928.
Heaton, P., Wallace, Gl., Annotation: the savant syndrome, J Child Psychol Psychiatry45 (5): 899–911, July 2004.
Jakobson, Roman, Selected Writings (ed. Stephen Rudy). The Hague, Paris, Mouton, in six volumes, 1971-1985.
Jakobson, Roman, Selected Writings (edition Stephen Rudy), The Hague, Paris, Mouton, in six volumes.
Knapp, M., Nonverbal Communication in Human Interaction, Reinhartand Winston Inc., New York, 1972.
Marcus, Kracht, Introduction to Probability Theory and Statistics to
Linguistica.http://www.linguistics.ucla.edu/people/kracht/courses/m
athling2/statistics.pdf.
Oleron, P., Expression automatique et mimique volontaire: le rôle de
l'imitation.http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/p
sy_00035033_1952_num_52_1_8604.
Pedersen, H., ,,TürkischeLautgesetze” in Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft, 57, 1903.
Premack, D. G., & Woodruff, G., Doesthechimpanzeehave a theory of
mind? Behavioraland Brain Sciences, 1, 1978.
Rizzolatti, Giacomo, Fogassi, Leonardo, Gallese, Vittorio, Mirrors in the
Mind, Scientific American Vol 295, Nr. 5, 2006.
Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique générale, ed. C. Bally and A. Sechehaye, 1916.
Saussure, Ferdinand de, Écrits de linguistique générale (edition prepared by Simon Bouquet and Rudolf Engler), Paris, Gallimard, 2002.
Shannon, Claude, A Mathematical Theory of Communication, Bell System Technical Journal, Vol. 27, p. 379–423, 623–656, 1948.
Tobias, P. V., The Brain in Hominid Evolution, New York and London, Columbia University Press, 1971.
Treffert, D.A., The savant syndrome: an extraordinary condition. A
synopsis: past, present, future, Philos Trans R Soc Lond B Biol
Sci364 (1522): 1351–7, 2009.
Turing, A., On Computable Numbers, With an Application to the
Entscheidungsproblem, Proceedings of the London Mathematical
Society, Series 2, Volume 42, 1936.
Vargha-Khadem F, Gadian DG, Copp A, Mishkin M „FOXP2 and the
neuroanatomy of speech and laFrancks C, Maegawa S, Laurén J, et al. (December 2007). „LRRTM1 on chromosome 2p12 is a maternally suppressed gene that is associated paternally with handedness and schizophrenia”. Mol. Psychiatry 12 (12): 1129–39, 1057. Nature Reviews Neuroscience 6 (2).
ABSTRACT
Interhuman communication is done by an exchange of verbal and non-verbal information that uses a structure of the type proposed by the information theory. The information transmitted has five levels (pragmatic, paradigmatic, semantic, statistical, and energetic/material). The most sensitive problem is the relation between the paradigmatic level (of the significances, of meaning) and the syntagmatic one (of the linguistic support). Communication is enabled by a neurobiological device situated in the dominant hemisphere. This device philogenetically developed in Homo habilis 2.3 million years ago and is genetically determined especially by the gene FOXP2. It ensures the ability to communicate. Communication itself is a cultural product that must be learned. The discovery of the aptitude to communicate by the first men, their motivations to speak and the way the primordial language was built are still hypothetical. A distinction should be made between external and internal language. In the history of culture, a magic dimension of language is sometimes rendered evident.
KEY-WORDS: communication, information, language, meaning, symbol. RÉSUMÉ
La communication interhumaine consiste en un échange d'informations verbales et non-verbales qui utilise un mécanisme du type proposé par la théorie de l'information Les informations transmises ont cinq plans (pragmatique, paradigmatique, sémantique, statistique et énergético-matériel). Le problème le plus sensible est la relation entre le plan paradigmatique (des significations) et celui syntagmatique (du support linguistique signifiant). La communication interhumaine est réalisée par un dispositif neurobiologique situé dans l'hémisphère dominante apparue phylogénétiquement il y a 2,3 millions d'ans chez l'Homo habilis et déterminée génétiquement surtout par le gène FOXP2. Ce dispositif ne fait que déterminer l'aptitude à communiquer. La communication, en revanche, est un produit culturel qui s'apprend. La découverte par les premiers hommes de leur aptitude à communiquer, leurs motivations pour parler et la façon dont ils ont construit la langue primordiale ne sont encore expliquées que par des hypothèses. On doit faire une distinction entre les langages intérieur et extérieur. L'histoire de la culture met en évidence dans certains cas une dimension magique du langage.
MOTS-CLÉS: communication, information, langage, grammaire, signification, symbole.
REZUMAT
Comunicarea interumană se face printr-un schimb de informaĠii verbale úi nonverbale care foloseúte un mecanism de tipul celui propus de teoria informaĠiei. InformaĠiile transmise au cinci planuri (pragmatic, paradigmatic, semantic, statistic úi energetico material). Cea mai sensibilă problemă este relaĠia dintre planul paradigmatic (al semnificaĠiilor) úi cel sintagmatic (al suportului linguistic). Comunicarea este mijlocită de un dispozitiv neurobiologic situat în emisfera dominantă apărut filogenetic la Homo habilis acum 2,3 milioane de ani úi determinat genetic în special de gena FOXP2. Acest dispozitiv conferă aptitudinea de a comunica Comunicarea este un produs cultural care se învaĠă. Descoperirea de către primii oameni a aptitudinilor de a comunica, motivaĠiile lor úi modul cum s-a construit limba primordială sunt încă ipotetice. Trebuie făcută distincĠia dintre limbajul exterior úi cel interior În istoria culturii se evidenĠiază uneori úi o dimensiune magică a limbajului
CUVINTE-CHEIE: Comunicare, informaĠie, limbaj, gramatică, semnificaĠie, simbol.
COMMUNION DES SAINTS MARTYRS BRANCOVAN
Acad. IPS IRINEU POPA
Mitropolitul Olteniei
I. LA COMMUNION DANS LA SAINTE TRINITÉ,
PRINCIPE DE L’UNITÉ DANS L’AMOUR
L’unité de la nature divine éternellement hypostasiée, éternellement exprimée dans la Personne, s’exprime particulièrement dans la communion des Personnes divines. L’unité ne peut être objectivée. Elle apparaît manifestement au sein de la communion ; elle est intérieure, elle appartient à la source paternelle. Pour Saint Basile la question de l’unité est toujours moins importante que la question de l’union, de la communion. Et c’est toujours à cause de cette vision antinomique des choses. L’antinomie est incompatible avec l’unité. Alors que l’union est le fruit de la tension antinomique des libertés personnelles. C’est en ce sens que l’union, que ce soit l’union des Personnes divines entre elles, que ce soit l’union de Dieu et de l’homme, est présentée comme « nuptiale » – communion et appartenance mutuelle dans la différence et la liberté.
Le Père a et est toute la nature divine. Il en est le principe, comme il est le principe de la Sainte Trinité. Mais son être n’est pas solitaire. Le Père a sa propre nature non pas pour lui-même, mais pour le Fils à qui il donne naissance éternellement et pour le Saint Esprit. L’amour du Père c’est de désirer l’existence d’un autre que lui-même, « sans éparpiller pour autant le mystère de Dieu en plusieurs morceaux ». Il s’efface en donnant l’existence à un autre que lui-même «parce qu’en Dieu le Père et un Dieu le Monogène, on ne contemple pour ainsi dire qu’une seule forme se réfléchissant comme en un miroir dans la déité qui ne connaît pas de différence ». Le Père donne tout ce qu’il a et tout ce qu’il est non pas en se divisant, non pas en donnant une partie de lui-même, mais en se donnant totalement, sans restriction. Non seulement, il accepte, mais il désire de toute éternité que soit hypostasiée sa nature créatrice et vivifiante dans le Verbe est dans l’Esprit. Ne gardant rien pour soi, le Père se vide de lui-même, afin de se posséder, non pas en soi, mais hors de soi. Le Père se réalise dans l’amour extatique, en se dépossédant de soi-même pour se retrouver dans la Fils, Verbe hypostatique que prononce le Père. « Le fils est en effet, dans le Père et le Père dans le
29
Fils, puisque tel est celui-ci, tel est celui-là, et celui-là, celui-ci, et qu’en cela ils ne font qu’un»[1]. « En conséquence, dit Saint Basile, selon la propriété des Personnes ils sont un et un ; mais selon leur nature commune, les deux ne sont qu’un ».
Le Père donne tout ce qu’il a et tout ce qu’il est au Fils et à l’Esprit, de sorte qu’ils aient sa nature comme la leur propre. Saint Basile se sert d’une image prise de la vie quotidienne pour expliquer cet enseignement : « Comment donc, s’ils sont un et un, n’y a-t-il pas deux Dieux ? Parce que l’image du roi on l’appelle roi aussi et qu’on ne dit pas deux rois : le pouvoir royal ne se dédouble pas, la gloire ne se divise pas. De même qu’il n’y a qu’une seule autorité sur nous et que le pouvoir en est unique, de même la gloire que nous lui rendons est-elle unique et non multiple, parce que l’honneur rendu à l’image passe au prototype»[2]. Ce que l’image est là par imitation, le Fils l’est ici par nature divine. Et de même qu’en art, la ressemblance se prend sur la forme, ainsi pour la nature divine, qui est simple, c’est dans la communion de la déité qui réside le principe d’unité»[3]. Le mot țoȚvȦvȓĮ utilisé par Saint Basile dans ce texte indique la communauté de la nature divine. Il pourrait avoir ici le sens de « communication », en raison des précisions ultérieures données par Saint Basile sur « la bonté naturelle, la sainteté de nature et la dignité royale que s’écoulent du Père par le Monogène, jusqu’à l’Esprit»[4].
Le Père a donné la vie qu’il a ; et il l’a donnée essentiellement à Celui qui est. «Comme le Père a la vie en lui-même ainsi a-t-il été donné au Fils d’avoir la vie en lui-même (Jn V, 26) ». Car le Verbe et l’Esprit, ayant tout reçu éternellement du Père, ont le pouvoir de le révéler à leur tour. « Personne ne connait le Père, si ce n’est le Fils, et celui a qui le Fils veut bien le révéler. » De même, le Paraclet est uni par nature au Père et au Fils et il dispose de la Révélation plénière : « L’Esprit Saint vous enseignera toutes choses », « Il vous mènera vers la plénitude de la vérité », dit de lui le Verbe incarné. A cause de la communauté de la nature, Saint Basile nomme Paraclet aussi bien l’Esprit que le Fils. «Comme Paraclet, il porte en lui l’empreinte de la bonté du Paraclet qui l’a envoyé et dans sa propre dignité il manifeste la majesté de celui dont il est sorti (le Père) ». Ensuite continue-t-il, « comme le Fils est glorifié par le Père, qui déclare « Je l’ai glorifié et je le glorifierai à nouveau » (Jn 12, 28), ainsi l’Esprit est-il glorifié par sa communauté avec le Père et le Fils et par ce témoignage du Monogène : « Tout péché et blasphème vous sera pardonné, vous les hommes, mais le blasphème contre l’Esprit ne sera pas pardonné, à vous les hommes, mais le blasphème contre l’Esprit ne sera pas pardonné» (Mt 12, 31)[5]. Comme nous voyons c’est seulement dans ce cas que l’on peut
30
parler de l’Esprit du Christ, «parce qu’il lui est intimement uni par nature»[6].
Le Père se manifeste et parle en donnant naissance au Fils et il est tout entier dans sa manifestation. C’est pourquoi le Fils pourra dire : « Qui voit le Fils, voit le Père ». Et, le Père ayant tout remis au Fils, nous ne pouvons aller au Père sans passer par le Fils. « Le chemin de la connaissance de Dieu va donc, dit Saint Basile, de l’Esprit, qui est un, par le Fils qui est un, jusqu’au Père, qui est un…. Ainsi confesse-t-on les hypostases sans battre en brèche la pieuse doctrine de la Monarchie»[7]. Le fait qu’il faille passer par le Fils pour aller au Père n’implique pas un espace entre les personnes, car le Père et le Fils et le Saint Esprit ne sont séparés. Saint Basile dit que, chez les hommes, la nature est dispersée (įȚĮıțİįĮıμȑvȘ), et nous voyons cette nature dispersée dans les hypostases[8]. Mais dans les Personnes de la Sainte Trinite, il y a une communauté continue et indivisible[9] ; ou bien, la pensée ne peut concevoir entre le Père et le Fils et le Saint Esprit aucun intervalle ou bien elle s’avancerait dans le vide. En effet, il n’y a rien qui s’insère au milieu d’eux, ni aucune chose subsistante, à côté de la nature divine, qui puisse la partager intimement par l’interposition d’un élément étranger, ni le vide de quelque intervalle sans consistance, qui produise une absence dans l’harmonie intime de la substance divine, en brisant sa continuité par l’intercalation du vide. Lorsque nous pensons le Père comme incirconscrit en incréée, en même temps nous pensons comme tels le Fils et l’Esprit Saint, parce que l’infinité, la gloire et la sagesse du Père ne sont pas séparées du Fils et du Saint Esprit, «mais l’on saisit à la fois en eux une communauté et une distinction inexprimables sans que la différence des hypostases rompe la continuité de la nature, sans que la communauté selon la substance élimine la particularité des marques distinctives[10].
Saint Athanase dit, lui aussi : « Si nous disons que le Fils est, vit et existe en soi (țĮȓȑĮȣĖ) comme le Père, nous ne le séparons par du Père en imaginant certains espaces et distances qui les sépareraient, car nous croyons qu’ils sont unis d’une manière directe et sans aucun intervalle, et inséparables. Le Père tout entier porte en son sein le Fils tout entier, et le Fils tout entier vit conjointement avec le Père et se repose éternellement dans son sein paternel[11]. « La communauté (țoȚvȦvȦĮ) du Fils avec Dieu le Père s’est donc révélée éternelle, puisque notre pensée avance du Fils vers le Père sans traverser aucun vide, mais joint le Fils au Père sans intervalle », dit Saint Basile[12].
Saint Basile affirme avec force la pleine communion de l’Esprit avec le Père et le Fils. Cette communion est différente de celle que l’Esprit octroie à la créature. Le mot est le même, car la créature est appelée elle
31
aussi à la communion dans l’Esprit Saint. Mais à la différence de celle-ci, communion de l’Esprit lui-même au Père et au Fils n’est pas partielle, mais totale, plénière, relevant de la nature même de l’Esprit[13]. Les noms qui se rapportent au Père et au Fils sont communs à l’Esprit en raison de son intimité de nature avec le Père et le Fils[14]. Ainsi, la supériorité de nature du Saint Esprit est manifestée du fait qu’il porte les mêmes noms que le Père et le Fils et qu’il soit en communion d’actes avec eux. «Il est avant les siècles avec le Père et le fils ». Pour mieux éclairer ce problème Saint Basile utilise la préposition « avec ». Si pour les êtres créés, on dit que l’Esprit est « en » eux, diversement et de bien des manières, quant à sa relation au Père et au fils, plutôt que de dire que l’Esprit est en eux, il est plus conforme à la piété de dire que l’Esprit est « avec » eux. «Car exister avec, dit Saint Basile, se dit en propres termes et en toute vérité des êtres qui co-existent de façon inséparable les uns avec les autres»[15]. Ainsi, là oĤ il y a au sens propre une communion réelle et inséparable, le terme « avec » l’exprime mieux, puisqu’il suggère l’idée d’une indissociable communauté. Mais là oĤ la grâce de l’Esprit est susceptible de venir et de partir, on dit en toute vérité et propriété de termes, qu’il existe « dans»[16].
C’est ainsi que Saint Basile justifie l’adoption de la nouvelle formule « Gloire au Père avec les Fils, avec le Saint Esprit ». Les deux formules sont légitimes, rappelle-t-il constamment, mais l’une « dans » fait voir ce qui est en nous, l’autre « avec » révèle la communauté et la dignité avec Dieu. « Aussi bien usons-nous des deux termes et nous rendons gloire à Dieu et dans l’Esprit, et avec L’Esprit ». Saint Basile dit encore que cette prépositions « avec » exprime la dignité de l’Esprit, c’est-a-dire qu’elle signifie son égalité en gloire avec le Père et le Fils, mais aussi son rôle particulier de faire en sorte que chaque Personne soit en relation avec l’autre non pas seul mais ensemble avec l’autre. Il semble que ces deux significations se trouvent aussi dans l’expression conjointement avec par la quelle l’Esprit est lié au Père et au Fils dans le Symbole de Nicée-Constantinople. Comme nous avons pu le constater, Saint Basile ne cesse pas de dire que tout ce que possède le Père, appartient aussi au Fils, sauf l’absence de la naissance. Tout ce qui est la propriété du fils est aussi celle de l’Esprit, à part le fait que la première a été engendrée. Tout cela ne fait pas qu’ils diffèrent de substance, mais qu’ils sont distincts dans la même substance[17]. Pourtant, le fait que l’on parle des hypostases divines comme des sujets ne signifie pas que l’on réduise la nature divine à une réalité non subjective. La personne ne donne pas le caractère de sujet comme quelque chose de nouveau dans la nature divine. Car la personne n’est que le mode de subsistance réelle de la nature. Mais cela ne signifie pas non plus qu’il y ait une nature impersonnelle qui ses donnerait le caractère de sujet[18]. La
32
nature n’existe réellement que dans l’hypostase, comme dira plus tard Saint Maxime[19], et si elle est spirituelle, dans les sujets conscients.
On peut avancer ce raisonnement : la nature subsistant seulement dans le sujet (la personne), implique toujours une relation consciente entre les sujets, donc son en hypostasiation en plusieurs sujets se fait dans une compénétration et transparence réciproque, parfaite ; ce que Saint Jean Damascène a appelé périchorèse. Car une personne (sujet) ne peut pas avoir la joie d’exister sans la communion avec d’autres personnes (sujets). Dans l’unité parfaite de la Trinité, dans la conscience de chaque personne doivent être parfaitement comprises et transparentes les consciences des deux autres personnes, et pour cela, leurs sujets mêmes (en tant que supports de la conscience)[20]. Le, Père dont la nature existe originellement en lui, court communiquer sa propre substance à son fils, le fils court à son Père comme l’image à l’original. La nature divine est, par suite de la génération, ou par suite de la procession en ce qui concerne le Saint Esprit, subsistante, sans altération, sans partage et donc tout entière et numériquement une et identique, dans le Fils el le Saint Esprit. Grâce à cet enseignement Saint Basile établit définitivement le sens de l’oμooȣıȚoȢ, qui représente à la fois la consubstantialité des personnes et leur communion dans la Sainte Trinité. La communion se révèle aussi dans les propretés personnelles, non seulement dans la nature ou l’essence. Saint Basile dit : « Car les propriétés des caractéristiques et des formes considérées dans la substance, font une distinction dans ce qui est commun grâce aux caractéristiques qui les particularisent. Mais elles ne brisent pas la connaturalité de la substance…. Ainsi, quand nous entendons parler d’une lumière inengendrée, nous pensons au Père, et d’une lumière engendrée, nous concevons la nation du Fils. En tant que lumière et lumière il n’y a aucune contrariété entre eux, mais en tant qu’engendré en inengendré on les considère sous l’aspect de leur antithèse. Telle est, en effet la nature des propriétés, de montrer l’altérite dans l’identité de la substance. Elles-mêmes, les propriétés, se distinguent souvent les unes des autres en s’opposant et elles s’écartent jusqu’à former des contraires, mais elles ne déchirent pas l’unité de la substance[21]. L’opposition entre les personnes, dont Saint Basile parle ici, est l’apport spécifique de chacune dans la communion, ou le mode par lequel une personne communique avec l’autre dans l’acte de sa provenance, donnant et recevant et, par cela, se soutenant en ce qu’elles sont. Le fils et le Saint Esprit ont comme source commune, le Père et dans le Père chacun se réjouit avec l’autre du Père, non seulement de l’acte personnel par lequel chacun tire son origine, mai aussi de l’acte par lequel l’autre, par le fait que les deux tiennent leur origine d’une seule et même source. Dans ce contexte, on peut parler du repos de l’Esprit sur le Fils[22]. Chacun des deux qui
